Destainuirea de la usa blocului
“Vreau sa fiu prostituata”, i-am zis aproape apatic, in timp ce intram pe usa de la bloc. Eram obosita si trista. El parea obosit si… diferit. Era asa de cand a revenit in tara. Nu-l mai simteam. Ani la rand intre noi doi a existat o legatura spirituala puternica. Nu aveam nevoie de cuvinte pentru a sti cum se simte. “Ujas!”, parea surprins de-a binelea de cele spuse de mine. M-am indreptat spre lift tacuta si pustie, iar el a verificat din mers cutia postala.
“Cum poti sa-ti doresti asa ceva?”, eram deja in lift, in colturi diferite si nicidecum inghesuindu-ne si prostindu-ne, ca de obicei. . “Aud multe de la tine, dar de data asta ai reusit sa ma sochezi”, a continuat el. Ma intrebam neputincioasa ce se intimpla cu noi doi. “Nu pot sa cred”, mormaia in timp ce descuia usa. In alti parametri fizici si temporali ar fi reactionat diferit. Mintea lui care ma fascina mereu s-ar fi contopit cu gandul meu si ar fi nascut un raspuns pe masura afirmatiei bolnave facute de mine.
Nustiu de ce am spus ca vreau sa fiu prostituata. Nu vroiam sa fiu, a fost ceva de moment. Dupa ce am zis, mi-a disparut si dorinta. Oare ce simt ele? Ura, dezgust, umilinta, conformare, apatie?….
Poate ca aveam nevoie de atentie si odihna… sau nu mai exista “kontakt cu sviaziu” si incepusem sa ma simt foarte singura.
