Ena

Eu sunt pragmatica. Eu sunt asa de pragmatica incit uneori mi se face rusine. Din motive inexplicabile pana acum, consider ca pragmatismul afecteaza feminitatea. Nu stau sa analizez cat de adevarata sau idioata este declaratia, doarece “this is not the point” in momentul asta. Ideea este alta: cand vad ca pragmatismul ma robotizeaza, ma retrag galant. Refugiul poate fi sub diferite forme. Inca nu am descoperit formula perfecta, daca o cunoaste-ti, zice-ti si mie…:) Weekendul asta, par example, am privit doua episoade din “Pride and Prejudice”, versiune BBCWorld ( mai este o versiune, in rolurile principale fiind Matthew Macfadyen si Keira Knightley).  

Off, voi ati vazut ce privire are Mr.Darcy?:)

Nustiu daca puteau sa aleaga doi actori mai buni pentru a interpreta aceste doua roluri (Colin Firth – Mr.Darcy si Jennifer Ehle – Lizzie): http://www.youtube.com/watch?v=z1xlIZsS6sY&feature=related

Mai multe despre film: http://www.bbc.co.uk/drama/prideandprejudice/

Disclaimer: Titlurile de pe acest blog, in majoritatea cazurilor, nu corespund continutului articolelor la care sunt anexate. Autoarea blogului nu isi asuma responsabilitatea pentru eventuala deceptie a cititorului…

Azi, promenada de juma’ de ora mi-am dedicat-o iubirilor apuse. Poate din cauza ca frate-meu azi mi-a facut cateva complimente, iar pe cele de aseara le-a insotit si de-o pupatura pe obrazul sting, acest lucru generand mai multe amintiri. “Hm, te-ai tuns”, mi-a zis rinjind azi dimineata. “Da, stiu, mai tin minte, plus ca stau si cu oglinda in fata”, am raspuns eu in timp ce-mi arcuiam genele. Fratele meu e unicul barbat care mi-a scris poezii. Imi scrie, in fiecare an, de ziua mea de nastere. Prima poezie mi-a scris-o cand am plecat de acasa si am venit la Chisinau sa ma fac om invatzat. Mesajul perceput in poezie era cam urmatorul: sor’mea e cea mai tare din parcare (sper ca fraza asta nu poarta alte conotatii decat cele pe care le cunosc eu).

But, revenons a nos moutons, adica la iubiri apuse sau in desfasurare (cand zic iubiri, ma refer la cele care au durat mai mult de 2-3 luni).

Primului barbat pe care l-am iubit i-am scris poezii.

Celui de-al doilea barbat al vietii mele i-am dedicat proza.

In cazul celei de-a treia mari iubiri, mi-am deschis blog:D. ….

So, what’s next. Writing a book?:D….

Am un mesaj pentru toti barbatii care au trecut prin viata mea: ma bucur ca v-am intilnit, pentru ca fiecare din voi a adus o schimbare in destinul meu si va multumesc pentru asta;  ma bucur ca ati/am plecat, ca astfel ne ruinam vietile reciproc .

Sa iubiti si sa fiti iubiti/iubite!

Imi plac copiii, dar ma scot din sarite odraslele a caror parinti au cam exagerat cu manifestarea dragostei. Nu sunt parinte si nu simt cit de mare este responsabilitatea asumata, insa nu ezit sa spun ca in astfel de cazuri vina apartine in exclusivitate parintilor.  Din dorinta de a darui afectiune am ajuns sa pasesc cu ceva timp in urma pragul unui centru de plasament pentru copiii de virsta frageda din capitala. In orfelinat se aflau copii de la cateva saptamani pana la 5 ani. Experienta m-a marcat profund, am inceput sa merg acolo cel putin o data pe saptamana.  

Nu voi uita niciodata prima zi si primul copil care mi-a iesit in cale. .  Era putin trecut peste orele 15.00. Majoritatea picilor se  aflau intr-o odaie speciala unde una din dadace ii imbraca. O persoana la 17 copii, majoritatea dintre care inca nu puteau vorbi… M-a intimpinat un baietzel de vreo 3-4 ani, care avea deficiente de vedere si nu numai. Am vazut ca vine bucuros spre mine si m-am aplecat pentru a fi de aceeasi statura cu el si de a putea sta la taclale. Abia de reusisem sa ating podeaua cu genunchii cand si-a dus lejer mainele slabe in jurul gitului meu si a zis de parca ne cunosteam de o vesnicie: “Mama”…. Mi s-au umplut ochii de lacrimi, am fost prevenita ca prima vizita va fi dificila, dar nu stiam ca in asa masura.

Mai apoi m-am alaturat doamnei care ii imbraca pe copii sau mai bine zis, care le vira copiilor pe corp doar inceputul hainelor, de restul urmand sa se ocupe ei singuri. Un pici de linga mine a reusit sa-si incalte singur ciorapul si m-a strigat bucuros: “Mama, ia!”. “Bravo!” i-am zis eu, mangindu-l duios pe parul cirliontat in timp ce ma inecam in privirea blinda izvorita din niste ochisori de un albastru profund. Atit mi-a trebuit… Dupa aceasta am auzit atit de multe de “Mama, ia!”, incit imi parea foarte rau ca nu am mai multe maini…. si picioare, caci vre-o trei din ei deja se fixasera comod si imi examinau hainele, parul…

Dupa-masa copiii erau scosi pe teritoriul Centrului, la plimbare. In una din zile cand ii urmaream cu atentie in timp ce fugeau dupa baloanele colorate ce obisnuiam sa le cumpar de fiecare data, Catalin, favoritul meu de aproape cinci anisori, se apropie de mine si imi zice uitindu-se cu drag la mine: “Esti asa de frumoasa astazi”. In timp ce ma gandeam ca machiajul face minuni, m-am pomenit cu un sarut pe obraz…

Vecinii parintilor au un copil foarte dragut (ca majoritatea copiilor, probabil). Cand locuiau alaturi, piciul era aproape zilnic la maica-mea in ospetie. Se strecura prin portita din spatele casei si pe neprins de veste te pomeneai cu el alaturi intrebindu-te de sanatate pe limba lui pasareasca. Intr-o zi ii zice maica-mii pe un ton grav, plin de importanta asa cum numai copii pot uneori: “Becu”. Da-da, mormai maica-mea pe sub nas trecind pe alaturi grabita. “Tiusha (noul nume al mamei inventat de pici), becu’!”, striga el din nou nerabdator. “Pai da, ce e cu el”, zise maica-mea uitandu-se nelamurita la lampa. “Beeeccuuu!” incepea sa se enerveze deja. “Ce e mai dulceata, ai vazut ceva pe lampa?”, interveni iarasi maica-mea asezindu-se linga el ingrijorata. In momentul asta, piciul i-a tras o palma pe obraz cu toata puterea unui copil de nici doi ani, a imbratisat-o, s-a uitat in ochi la ea cu drag si a repetat a cita oara “Becuuu!”. Asta avea sa insemne: te iubesc!…..