Am migrat
Dragi cititori,
va informez ca eu nu mai locuiesc la aceasta adresa, de azi inainte ma gasiti pe ena.ladyclub.md.
See you there,
Ena
Stimulare artificiala
Ma palmuiesc. Intai imi trag virtual o palma pe obrazul sting apoi una peste falca dreapta. Exact ca in biblie “daca ai fost palmuit pe un obraz, intoarce-l si pe celalalt”. Numai ca binele asta mi-l fac eu singura si, din fericire pentru look-ul meu, se intimpla doar in imaginatia mea. Deja imi si inchipui cum de la lovitura mi se intoarce obrazul intr-o parte si imi sare saliva din gura, exact ca la marile meciuri de box, cand jucatorul este lovit de adversar cu pumnul in fata, iar cei de la televiziune transmit, in slow motion, faza si se vede cum boxerului, pe linga stropii de apa si saliva ii sare si proteza din gura. Eu ma “mutilez” in felul asta pentru ca iaca imi schimb casa virtuala pe ladyclub (http://ena.ladyclub.md/), in mahala cu soacra mica, si ma gandesc ca ar trebui sa scriu ceva in semn de bine v-am gasit, numai ca creativitatea mea astazi triseaza. Deja am inceput sa am dureri de cap de la atitea palme, ma tem ca daca continui in ritmul asta o sa ajung sa fac comotie. Ce mod barbaric de a-mi pune la respect creativitatea. Ar trebuie sa privesc mai putine filme cu scene de violenta si sa renunt la transmisiunile Kl 
Toata “autopedepsirea” in asteptarea muzei imi aminteste de Jim Carrey in filmul “Liar, liar”, cand in baie fiind, intra in contradictie cu sine insasi: http://www.youtube.com/watch?v=VI0Fx3WDr6k&feature=related. Ador scena asta.
Si fiindca veni vorba de el, imi place si aici: http://www.youtube.com/watch?v=XyjewnwqNjI&feature=related. Oare cat timp ia luat sa scrie discursul asta? Ultimele cuvinte topesc…
Conectarea la matrix
- Esti? – primesc eu un mesaj in yahoo chat intr-o duminica seara.
- Sunt. Tu esti? – intreb eu cu o neghiobie intentionata si trimit prin chat un smile-ik din asta hollywoodian.
- Ce faci?
- Nimic deosebit, tu?
- Astept ora noua.
- Da’ ce se intimpla la ora noua?
- Fac un experiment telepatic cu un prieten.
- Ce fel de experiment, mai exact?
- Eu incerc timp de 5 minute sa-i transmit un mesaj, dupa care in urmatoarele 5 minute el face acelasi lucru. Pe urma verificam ce cuvant a transmis fiecare din noi.
- Hm, zic eu in timp ce ma scarpin la ceafa.
- Numai ca iata nu stiu ce sa transmit.
- Zi-i ”Strip it, babe!” – ii vin eu prietenei in ajutor.
- Eei, nu, ca daca ghiceste?:D
- Ii zici ca nu e adevarat si ca nu te asteptai sa aiba asa o parere despre tine si o tii tot asa pe tonul asta pana uita de unde ati inceput:D
- Acus e 9.00, ma duc sa ma pregatesc.
La ora 9.01 primesc un “buzz” pe chat.
- Asa de repede? ma mir eu.
- Am aminat pentru orele 10.
- Vrei sa incercam si noi intr-o zi? , nu ma pot abtine eu.
- Hai acum.
- Hai, numai ca ma doare tare capul si nustiu daca o sa ne reuseasca cu “sviaziu” la ora asta.
- O sa reuseasca. Principalul e sa te concentrezi cum trebuie. Stinge lumina si opreste orice sunet de prin odaie. Te culci pe pat si te relaxezi vreo 3 minute. Dupa care eu incep sa-ti transmit un cuvant, iar tu in timpul asta te gandesti la mine. Pe urma, iti dau un beep la mobil, ceea ce inseamna ca incepi tu a transmite. La final, vom verifica cuvintele receptate.
- Bine, hai.
Sting lumina si deconectez televizorul. Imi iau telefonul mobil in mana si ma culc pe pat. Stau asa cateva clipe. Incerc sa ma relaxez. Off, de nu m-ar durea capul asa de tare. Hai, ca parca m-am relaxat oleaca. Iaka acus se incepe “peredacia”. La un moment dat icnesc de durere si spaima, caci pisica sare direct pe stomacul meu tocmai in momentul cand eu eram foarte relaxata. O iau cu mainile inca tremurande si o scot dupa usa. Ma culc repede inapoi, ca deja trecusera cateva secunde de cand prietena mea urma sa inceapa “transferul”. Ma concentrez….si… nika..:D. La un moment dat incep sa zimbesc. Bingo! cred ca asta e. Vrea sa zimbesc, ia ce smecheroaica. Liniste….si…”bum!”, cineva mi-a lasat mesaj in messenger. Of, am uitat sa opresc sunetul de la comp. Las’, tre de apasat pe “ignore”. Simt cum pleoapele mi se fac de plumb. Che “raslabon”, ma gandesc eu si incep a rade ca tampita. Si zimbesc. Si rad. “Eeee”, ea matinca se prikaleste de mine, zic eu in timp ce ma gandesc cat de stupid trebuie sa arat dintr-o parte. Iaka si “beep”-ul. S-a terminat transmisiunea. Asta inseamna ca e randul meu. Ma focusez cum numai eu stiu. “Da cum dreaq sa transmit?” ma intreb eu nedumerita la un anumit moment. “Sa repet cuvantul la nesfirsit sau sa ma gandesc la esenta lui?. Tare nestrategic m-am implicat eu in toata chestia asta, trebuia sa precizez din start ce si cum”. In timp ce eu intuiam modalitatile de transmitere a unui gand aud un “miau” strident dupa usa. Pisica mea deja incepea sa se enerveze. Ea nu suporta lipsa de atentie.
- Hai zi ce ai simtit si ce cuvinte ti-au venit in cap, ma intreaba pe un ton de expert prietena mea.
- Pai… nustiu, ma hlizesc eu. Am zimbit si am ras ca proasta. Cam asta, in linii generale. Spune-mi ce cuvant mi-ai transmis ca eu asa si nu m-am “vrubit’.
- Orgasm.
- Eeee, perverso. De la cine ai invatat?:D Acum e randul tau sa-mi spui ce ai halucinat.
- Eu tot ma radeam, iar la un moment dat te-am vazut calare pe un cal. Ce incercai sa-mi spui?
- Cuvantul pe care am incercat sa ti-l transmit era “fericire”…
Morala: oameni buni, cu prietenii cel mai eficient se comunica la un pahar de bere sau o cafea:)
