Ena

Am decis sa “omor” jumatatea de ora pe care o am pana a intra intr-o sedinta, scriind despre un personaj din proximitatea rasaritului vietii mele. Iulia este vecina copilariei mele. De cand ma tin minte toti ii ziceau “Iulicika”, dar nu din cauza ca ar fi fost o fetiscana. Nu, Iulicika la moment are cel putin 70 de ani, iar eu am fost copil nu chiar cu atit de mult timp in urma:).

De ce anume vreau sa vorbesc despre Iulicika? Pentru ca era un muher diferita de restul femeilor pe care le-am cunoscut fiind copila. A locuit de una singura o viata intreaga, nefiind casatorita vreodata, neavand copii. Au fost tentative de a fi petzita de tot felul de indivizi, dar toate incercarile s-au soldat cu nimic. Iulicika vorbea chinuitor de mult, daca te observa ca treceai pe linga poarta ei, atunci era pisetz cu tine, adica nu  mai scapai de ea, puteai sa si te pishi in caloshi, ea oricum nu te lasa in pace sa pleci. Se pornea din urma ta povestind, in timp ce tu te indreptai spre casa tinandu-ti organele genitale cu mana de frica sa nu faci pe tine.

Iulicika era tare “zlapamiatnaia” si avea inima “de caine” (asa au comentat vecinii). Nu se impaca cu mama ei, iar in ziua inmormantarii lui maica-sa (locuia alaturi) a pus muzica la maxim la ea in curte. Unica ei sora tot alaturi locuia, insa nu a vorbit cu ea o viata intreaga, chiar daca ultima a facut tot efortul din lume sa o imbuneze. A decedat si sora ei, nici la ea la inmormantare nu a fost.

Iulicika avea multe animale pe langa casa, toate de virsta ei. Daca cumparai de la Iulicika o gaina, atunci iti mai trebuia inca o viata de om sa fierbi carnea. Iata ce povesea Iulicika maica-mii vizavi de ultimul ei boyfriend (tipul a venit cateva seri la rand, insa ea nu l-a invitat in casa, l-a tinut la poarta pana la miezul noptii si tot ii povestea ceva): In timp ce discutam aveam pusa o gaina la fiert si a fiert carnea, a fiert si nu a mai fiert.

Iulicika avea multi copaci fructiferi si tot felul de bunatati similare: ciresi a caror fructe se coceau primele in sat, un copac de prasad gigant, etc. Dar Iulicika pe langa diareea verbala, mai suferea de un alt defect: zgircenia. Era atit de zgircita, incat statea pe intuneric ca sa nu cheltuie bani pe energie. Noi, “baistrucii” mahalei, cum ne numea ea nejustificat, o pedepseam pe Iulicika in fiecare primavara, vara si toamna, adica anul imprejur. Cand se lasa amurgul (adica cand ea se retragea la somn) saream gardul de la gospodaria ei si furam fructe.

Iulicika era femeie educata, ea nu injura, iar daca o facea vreodata, atunci foarte literar. De exemplu, ea nu zicea “  ‘nedzăi măsî”, ci  “  ‘nezeii măsii”.

Copila fiind mereu mi-am dorit sa ma catzar pe motocicleta cu atas pe care Iulicika a cistigat-o la loterie si care ruginea in curtea ei de ani buni. Dar ea nu permitea nimanui sa se atinga de ea…

Iulicika e o ciudata si era bolnava ultima data cand am vazut-o.