Cand afara ploua
Cui ii place timpul asta ploios de afara, sa ridice mana in sus… asa ca pe timpurile pionieratului, cand nu aveai dreptul sa te exprimi pana nu ridicai mana in sus si obtineai permisiunea profesorului (si nu era vorba doar de o singura ridicare a mainii in sus, dar era obligatoriu ca ambele coate sa-ti fie lipite de masa). E greu sa-mi placa aceasta dupa-amiaza de duminica, pentru ca e friguroasa de e mijlocul iernii si ploua uracios. Ce poti sa faci pe un astfel de timp cand esti singur in casa? La sigur nu mergi la plimbare (cel putin nu eu si nu acum). Dormi pana mai tarziu, privesti televizorul, mai citesti ceva, mai vorbesti la telefon si dupa aceea plin de plictiseala incepi sa te gandesti. Asa am facut eu azi.
Ma gandeam ca suntem sclavii propriei vieti. Actiunile ne sunt mereu dictate de un orar. La gradinita tre sa mergi de la ora x pana la ora y, iar de sarbatori esti aproape obligat sa reciti poeziile prostesti despre Mos Cracila si insotitoarea lui, despre cat de frumoase sunt ouale vopsite si tot asa. La scoala si facultate acelasi cantec plictisitor. Apoi te angajezi si mergi la serviciu regulat, iar daca ai propriul business, atunci i-ati adio la de la weekend-uri si liniste sufleteasca. Concluzia e ca ori stai in sistem si supravietuiesti, ori iesi de acolo si ramai singur. Dar asta e gruz, si nu imi plac gandurile astea, deaceea incep sa ma gandesc la altceva mai vioi, desi tot legat de sistem.
Astfel, cum ar fi daca intr-o buna zi te duci la oficiu imbracata in stilul reginei Elizabeta a II-a, adica cu peruca sub care posibil misuna paduchii, rochii largi cu decolteuri la fel de largi. Te asezi regeste in fotoliu, la telefon raspunzi cu “yes, sir”, semnezi documente cu penita muiata in cerneala, iar in pauze, pe timp de vara fierbinte, iesi dupa o cafea sau apa avand umbrela de soare deasupra capului.
A doua zi, iti vezi sefa cu schimb mortal de look. In locul coafurii ingrijite de culoare blonda vezi parul adunat “arici”, ochii vopsiti in culoarea neagra, din nas si limba ii atirna cateva perechi de cercei, unghile vopsite si ele in negru, imbracata in haine de piele, cu manusi cu degetele taiate. O vezi cum se apropie de oficiu pe un Harley beton, intra la ea in cabinet pufaind din tigara si trimite prin email tuturor un mesaj: Yo, azi suntem off-duty, mergem sa ne kalbasim intr-un night club.
Eh, dar asta se intimpla numai in gandurile mele… 
Violarea feng-shui-ului
Cu putine zile in urma am auzit urmatoarele cuvinte: “Nu mai pot! Femeia asta imi f**e feng-shui-ul”. Expresia fusese rostita de o tinara experta nervii careia stateau sa explodeze din cauza unei alte femei tinere, cu care era nevoita sa lucreze. Expresia mi s-a parut, pe cat de vulgara, pe atit de originala. Nu o mai auzisem pana atunci. O fi de “vina” persoana de la care am auzit-o sau modul in care a fost rostita or circumstantele in care a fost pronuntata, nu stiu.
Stateam si ma gandeam zilele astea cand si cum ar putea sa ne fie perturbat “feng shui-ul” (F.S) si ce trebuie sa facem pentru a restabili echilibrul si fluxul armonios de energie care circula prin microcosmosul fiecaruia din noi:). Metode sunt multe, depinde de caz si cat de iscusit esti in a le alege. Aceasta abilitate vine odata cu practica
Exemplu:
Vineri dimineata. Mergi spre serviciu si ai deja scenariul zilei in fata: Intri pe usa, iti arunci geanta pe un scaun, cu un picior conectezi computerul, in timp ce mainile iti cauta cana pentru ceai/cafea. Dupa sau in timpul unei cafelutze/ceai, citesti noutatile si verifici corespondenta. Te mai uiti alene peste ce ai avut planificat pentru ziua de azi si iti zici ca daca faci asta luni nu moare nimeni. Pe urma mai intri pe niste bloguri care-ti sunt dragi si a caror postari noi le astepti cu sufletul….intins pe monitor. Si iata asa toata ziua…satisfactia e cu atit mai mare cand te gandesti ca ma esti si platita pentru asta. Da, cu scenariul asta utopic intri tu vineri dimineata in oficiu…. Numai ca imediat ce te-ai asezat la birou iti dai seama ca nu ti-i dat sa fii “sam sebe rejisior” in acest sfirsit de saptamana. Ba esti sunata cu tot felul de intrebari printre care se strecoara si lucruri irelevante subiectului si nu poti scapa de indivizi nici daca mimezi o tuse zdravana or te prefaci ca intre timp explici colegei niste lucruri care nu suporta amanare. Ba trebuie sa faci ceva urgent, care-ti solicita concentrarea la maxim, iar tu esti prea relaxata pentru asa ceva. Pe urma mai afli o noutate proasta pentru care nu erai pregatita, ceea ce iti da peste cap toata buna dispozitie. Spre sfirsitul zilei ai o intilnire, la sfirsitul careia iti dai seama ca tre sa stergi si rahatul aparut din urma iresponabilitatii cuiva (de parca nu iti sunt suficiente prostiile pe care le faci tu). Vineri seara din real life: esti stoarsa ca o lamaie, nu ai chef sa vezi pe nimeni, te irita toti si toate, pana si aerul din jurul tau. Aproape de ora sase te apuka “lomka” sufleteasca: esti cu un pas in weekend si nu stii ce sa faci cu el, pentru ca pana acum toate sfirsiturile de saptamana le-ai lucrat, iar timpul liber scares the shit out of you. Iata asta a fost curba care a condus spre gaurirea feng-shui-ul. Ascensiunea catre firul ce leaga toate cele cinci elemente F.S. porneste in momentul in care articulezi politicos “Ei, pizdetz, trebuie sa ma iau in maini”, iar in acelasi timp , pentru orice eventualitate iti viri nesigur in geanta niste dosare legate de serviciu. Ca un “last move” intri in messenger si dai un “buzz” cuiva care stii ca este la lucru si vineri seara dupa sase (te consolezi ca macar nu esti unica).
- Esti?
- Sunt.
- Pana cand?
- Inca o ora, dupa ma duc sa cumpar niste jucarii, merg in ospetie in weekend. Tu?
- Nu stiu. Imi planificasem sa merg la sport intr-o ora, dar nu mi-i a trai dupa agenda in seara asta.
- Hai cu mine la cumparaturi, dupa care ne retragem in vre-un local.
- Hai.
Peste o ora stau si ma ingretosez de produsele turcesti din magazinele pompoase ale Chisinaului. Inca dupa o ora intru in localul preferat. Comand mancare si bautura preferata. Palavragim. La un moment dat incep sa-i birfesc prietenei despre tipul care sta in spatele ei si nu ma lasa in pace cu privirea. Eu il stiu, el nu ma stie. Lui ii place sa se dea in spectacol. Reuseste sa priveasca fundurile tuturor domnitzelor care intra si ies din local si, in acelasi timp, nici de mine nu uita. Alaturi de el mai stau doi tipi. Unul din ei e cu spatele la mine, dar nu mi-i greu sa ghicesc cine este. E unul din unghiurile triunghiului filosofic din care faceam parte candva. E timpul sa ma amuz, imi zic in sinea mea. Trimit un sms, prin care ii zic “pofta buna”. “Posibil ca nu are numarul meu inregistrat”, gandesc eu intre timp. Il vad ca se intoarce si se uita prin sala. Ma inclin putin intr-o parte, ca sa nu va vada, iar daca o sa ma vada, nu o sa ma recunoasca din prima, ca mi-am schimbat look-ul. In timp ce prietena S. imi povesteste despre sterva care a zaibit-o pe parcursul intregii saptamani, observ ca el nu mai este la fel de atent la discutia celor doi colegi. “Mission accomplished”, mi-am zis satisfacuta. La a treia incercare nereusita de a depista autorul sms-ului, mi se face mila si ii flutur din mana. Se apropie, ii ardem o partida de filosofie, iar cand observ ca colega mea se plictiseste, ma prefac ca nu mai am ce spune. Intelege aluzia si se retrage.
Dupa cateva inghitituri de vin, ii povestesc toate frustrarile lui S. Pe urma le ascult pe ale ei. Partea din mijlocul palavragelii nocturne este alocata subiectelor ce tin de aprecierea dolarului, gaurilor din ozon, etc. Dupa care vorbim despre barbati. Imi povesteste despre o fosta iubire intilnita pe internet. Din cand in cand de noi se apropie proprietarul/managerul localului si ne intreaba daca ne place mancare. Mi imi place atentia asta, mai ales ca proprietarul e un barbat care zimbeste frumos, pe S. incepe sa o deranjeze. Dupa o infuzie de ceai verde ne pornim pe la casele cui ne are, mutumindu-se reciproc pentru seara minunata. Parca nu s-a intimplat nimic deosebit. Uneori banalitatile pot fi un balsam foarte bun dupa ce cineva sau ceva ti-a penetrat feng-shui-ul.
