Ena

Imi plac copiii, dar ma scot din sarite odraslele a caror parinti au cam exagerat cu manifestarea dragostei. Nu sunt parinte si nu simt cit de mare este responsabilitatea asumata, insa nu ezit sa spun ca in astfel de cazuri vina apartine in exclusivitate parintilor.  Din dorinta de a darui afectiune am ajuns sa pasesc cu ceva timp in urma pragul unui centru de plasament pentru copiii de virsta frageda din capitala. In orfelinat se aflau copii de la cateva saptamani pana la 5 ani. Experienta m-a marcat profund, am inceput sa merg acolo cel putin o data pe saptamana.  

Nu voi uita niciodata prima zi si primul copil care mi-a iesit in cale. .  Era putin trecut peste orele 15.00. Majoritatea picilor se  aflau intr-o odaie speciala unde una din dadace ii imbraca. O persoana la 17 copii, majoritatea dintre care inca nu puteau vorbi… M-a intimpinat un baietzel de vreo 3-4 ani, care avea deficiente de vedere si nu numai. Am vazut ca vine bucuros spre mine si m-am aplecat pentru a fi de aceeasi statura cu el si de a putea sta la taclale. Abia de reusisem sa ating podeaua cu genunchii cand si-a dus lejer mainele slabe in jurul gitului meu si a zis de parca ne cunosteam de o vesnicie: “Mama”…. Mi s-au umplut ochii de lacrimi, am fost prevenita ca prima vizita va fi dificila, dar nu stiam ca in asa masura.

Mai apoi m-am alaturat doamnei care ii imbraca pe copii sau mai bine zis, care le vira copiilor pe corp doar inceputul hainelor, de restul urmand sa se ocupe ei singuri. Un pici de linga mine a reusit sa-si incalte singur ciorapul si m-a strigat bucuros: “Mama, ia!”. “Bravo!” i-am zis eu, mangindu-l duios pe parul cirliontat in timp ce ma inecam in privirea blinda izvorita din niste ochisori de un albastru profund. Atit mi-a trebuit… Dupa aceasta am auzit atit de multe de “Mama, ia!”, incit imi parea foarte rau ca nu am mai multe maini…. si picioare, caci vre-o trei din ei deja se fixasera comod si imi examinau hainele, parul…

Dupa-masa copiii erau scosi pe teritoriul Centrului, la plimbare. In una din zile cand ii urmaream cu atentie in timp ce fugeau dupa baloanele colorate ce obisnuiam sa le cumpar de fiecare data, Catalin, favoritul meu de aproape cinci anisori, se apropie de mine si imi zice uitindu-se cu drag la mine: “Esti asa de frumoasa astazi”. In timp ce ma gandeam ca machiajul face minuni, m-am pomenit cu un sarut pe obraz…