Ena

Arunc un urlet nesonorizat in noapte, care prin frecventa sa inalta sparge timpanele bacteriilor viitorului meu pentru cel putin urmatorii cinci ani. Noaptea, scuturata din rutina ei, imi trimite in semn de complicitate cateva stele. La randu-mi, drept recunostinta aprind lumanarile de pe geam, caci stiu ca ei ii place sa se scalde in lumina lor. Am devenit aliati, iar fidelitatea mi-a rasplatit-o prin a ma invata sa privesc dincolo de bezna ei. Vreti sa stiti ce se afla de cealalta parte? Plaja sufletelor nude…

Oamenii pe care ii intilnesti in circumstante oficiale, pot fi tare diferiti in afara orelor de lucru ori atunci cand isi slabesc nodul cravatei de la gat. De exemplu, cu cativa ani in urma, eram la o conferinta in Polonia. Conferinta a adunat mai multa lume din diferite tari, care au venit sa se dea cu parerea cat de naspa le poate fi tarilor cu regiuni separatise si sa asculte tot felul de ambasadori si experti a caror discurs diplomatic puteai sa-l intuiesti fara sa te obosesti sa-l asculti. Plictiseala mare, mai pe scurt. Pauzele de cafea din prima zi au adunat in jurul meu un olandez de origine tailandeza, un sirb, un italian si 3 polonezi (2 f si 1 m). Gasca formata a fost tare electrica, parca eram toti facuti de o mama, dar de la tati diferiti. In aceasta formula am petrecut toate cele 3 zile de conferinta si 3 nopti de familiarizare cu cultura poloneza.

Iata cam cum arata tabloul de familie:

Tailandezul S. era tare destept, asa de destept de incepeam sa ma complexez. Pe linga aceasta era tare vorbaretz, mereu avea ceva de spus. Era atit de vorbaret, incat dupa ce m-am intors in Moldova, vocea lui cu accent tailandezo-olandezo-englezesc m-a urmarit inca cateva zile prin somn, de-mi parea ca incep sa am galiunishi. Ii mai placea sa benefieze de tot ce se oferea gratis, chiar daca uneori nu era necesar. Servetele gratis, de ce nu? Dulciuri de la restauranciku din tren gratis, las’ sa fie, you never know.

Sirbul P., o fire mai timida si visatoare, ochi negri, par negru, nu prea inalt de statura. Vorbea metaforic. Adevarat Eminescu. Incepea sa-mi vorbeasca de fiecare data in sirba, iar eu in rusa, desi nici unul din noi nu cunostea o iota din limba in care era abordat. In fiecare seara, inaite de raiduri-le noastre de noapte, venea si statea in camera mea de hotel. Eu nu aveam nici o treaba cu el, iar el nici o treaba cu mine. In ziua cand plecasem de la conferinta a furat bateriile de la telecomanda tv-ului din hotel si le-a pus la dictofonul care nu fusese utilizat pe parcursul conferintei din cauza lipsei acestora. Ne-a inregistrat pe toti in timp ce stateam in tren si ne curgea krisha colectiv, in cateva limbi ale lumii.

Italianul D. Simpatic baiet si plin de umor. Avea o problema cu legitatzile economice stabilite in EU. Cu el si tailandez am mai petrecut o zi impreuna in Krakow. In noaptea in care ne indreptam cu trenul spre Krakow, a zis foarte ferm ca imediat ce ajungem la hostel (trebuia intai sa cautam unul, ca nu rezervasem nimic) vom iesi in oras sa ne distram si nici sa nu indraznim sa refuzam. Loc de dormit am gasit pe la orele 1 noaptea. Ghiciti cine a cedat primul oboselii si somnului:D. Tot el a rezervat online mie si tailandezului hotel in Varsovia. Inca bine ca hotelul cela mai avea odai libere, caci D. parea sa fi uitat sa apese pe “submit” button, atunci cand se apucase sa faca rezervarea.

S., poloneza durdulie. Facea parte din organizatorii evenimentului. Ceilalti polonezi din gasca o iubeau. Era encyclopedia lor. Si avea un umor la fel de encyclopedic. Foarte grijulie si atenta la detalii.

P. si ea de origine poloneza. Blonda, finuta la suflet, dar si la corp, de-ti venea sa opresti vantul cand adia in directia ei. Avea o engleza oribila. Dar la un anumit moment al serii acest lucru a inceput sa conteze mai putin:D. Colegii ei, mi-au povestit cum intr-o seara P. s-a luat la intrecere cu alcoolul. Peste ceva timp, a decis sa plece acasa, si-a luat ramas bun de la toata lumea si dusa a fost… pana la scara blocului unde a si adormit:D

K, polonez si el. Brunet si visator. Artistic. Parca era Calin. Avea prietena care inchiria apartament in acelasi oras. Incapator apartament

Eh, mi-i dor de conferinte petrecute in afara tarii:)

M-am dat in cautare generala de doua luni. Ma caut peste tot, dar celulele imi sunt diseminate in toate colturile universului si nu e atit de usor sa ma regasesc. Am gasit o parte din mine in apa limpede si calda de mare; aplauzele ritmice ale valurilor si cerul presarat cu stele al lunii august mi-au lipit pe sufletul menstruos inca cateva zeci de particule pierdute. Mi-am plimbat insomnia prin bezna noptilor de vara culegand raspunsuri la intrebarea “de ce?”.   Am sfredelit cu privirea seri la rand fumul de tigara din localurile in care ma refugiam, in speranta ca dupa nourii de nicotina consumata de altii se ascunde ceea ce caut eu . Am netezit suprafata self-esteem-ului cu recunostinta din ochii celor mai tristi ca mine si laudele celor care mi-au simtit valoarea. Am batut la usa marilor filosofi, dar am facut cale intoarsa pentru ca nu am avut rabdare sa-i ascult. Am permis uitarii sa ma contopeasca cu ritmul frenetic al pasilor uzati de lungi plimbari, incercand a intelege de unde vin si care imi este destinatia.  La un apus de soare mi-am dat seama ca m-am pierdut din nou.